MIERCURI, 19 MARTIE 2025 – 09:00-10:30
Vă invităm să participați la sesiunile dedicate competențelor specifice în psihiatrie, susținute de către personalități marcante ale psihiatriei românești!
Participarea este gratuită doar pentru participanții înscriși la cel de-al IX-lea Congres Național de Psihiatrie, 19-22 martie 2025, Sibiu!
MIERCURI, 19 MARTIE 2025 – 09:00-10:30
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Dan Prelipceanu
Psihiatria forensică – noțiuni de bază relevante în practica clinică
Moderator: Dan Prelipceanu
Fundamentarea teoretică a expertizei, teoria discernămîntului și capacitatea psihică. Subspecii ale capacității psihice. Aplicarea criteriologiei clinice psiho-patologice în procesul de elaborare a expertizei. Interferențe teoretice și practice medico-legale psihiatrice cu noțiunile juridice care stau la baza psihiatriei forensice.
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Cristina Bredicean
Psihiatria de legătură – conexiuni între minte și corp în medicina prezentului
Moderatori: Cristina Bredicean, Simona Tămășan
Într-un peisaj medical din ce în ce mai complex, psihiatria de legătură devine puntea necesară dintre sănătatea fizică și cea mentală. Aceasta nu este doar o disciplină de consultanță, ci un parteneriat activ în îngrijirea holistică a pacientului. Daca inițial era un model de intervenție punctuală, în prezent psihiatria de legătură s-a transformat într-un proces continuu, integrat în echipele medicale. Abordarea modernă nu se mai limitează la gestionarea problemelor psihice secundare bolilor somatice, ci promovează prevenția, suportul interdisciplinar și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
🔹 Rolul său în practica medicală
Psihiatria de legătură este esențială în oncologie, terapie intensivă, medicină paliativă și managementul bolilor cronice. Vom explora modele de intervenție – de la consultanță reactivă la strategii proactive – și vom analiza cum această disciplină contribuie la reducerea stigmatizării, îmbunătățirea colaborării medicale și prevenirea burnout-ului în rândul personalului.
Coordonator: Dr. Ovidiu Alexinschi
Introducere în Medicina adicției – update teoretic și formativ
Moderatori: Ovidiu Alexinschi, Alexandra Boloș
Medicina adicției reprezintă un domeniu nou și de extremă actualitate, în contextul social al creșterii exponențiale a problemelor legate de substanțe, alcool sau jocurile de noroc. Programul de studii complementare pentru atestat in MEDICINA ADICȚIEI reprezintă o abordare multidimensională, interdisciplinară care integrează atât elementele educaționale cât și abilitățile practice necesare asigurării îngrijirilor medicale pentru pacienții cu tulburări legate de utilizarea substanțelor sau cu adicții comportamentale.
Cursul pre-conferință își propune să prezinte câteva elemente de noutate teoretică, dar și repere practice legate de parcursul de training al medicilor specialiști în acest domeniu de interfață clinică.
MIERCURI, 19 MARTIE 2025 – 11:00-12:30
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Doina Cosman
Comportamentul suicidar-repere clinice
Moderatori: Doina Cosman
Sinuciderea, la ora actuală este una dintre cele mai presante problemele de sănătate publică mondială, datorată numărului anual de 720.000 de decese realizate prin autoliză. În relație cu această constatare, care recunoaște importanța actului suicidar ca o complicație a multor tulburări psihiatrice, sau chiar în lipsa unui diagnostic psihiatric, DSM-5 a introdus categoria nozografică de tulburare de comportament suicidar (Suicidal Behavior Disorder-SBD), în Secțiunea III, ca o ¨condiție pentru studii suplimentare¨.
Cursul este bazat pe această paradigmă centrală a prezenței tulburării de comportament suicidar în practica clinică.
Cursul este structurat în 5 secțiuni: terminologia folosită în suicidologie, epidemiologie, evaluarea riscului suicidar, diagnosticul comportamentului suicidar, managementul comportamentului suicidar.
Una dintre măsurile necesare de reducere a poverii unei importante cauze de mortalitate, respectiv, cea datorată sinuciderii, este de a pregăti specialiștii din sănătatea mintală în domeniul evaluării riscului suicidar, ca o practică curentă în examinarea pacienților.
Și nu în ultimul rând trebuie luată în considerare diseminarea termenului de tulburare de comportament suicidar în mediul medical, cu scopul de a fi folosit în limbajul comun nu doar al cercetătorilor suicidologi, ci și în cel al clinicienilor din sănătatea mintală sau din celelalte specialități medicale.
Coordonator: Dr. Petre Rădescu
Perspective teoretice, cercetare și abordări practice in viața psihiatru cu practică psihoterapeutică
Moderatori: Petre Rădescu, Ramona Gheorghe, Cătălin Zaharia
Ideile și sistemele de valori folosite ca modele în școlile de psihoterapie au oscilat în ultimul deceniu, poate într-un mod similar cu evoluția societății pentru care au fost gândite ca o formă de ajutor. Treptat, cercetarea a făcut o diferență mare între evoluția diferitelor școli de terapie și aceasta a influențat filosofia de viață a unei întregi societăți occidentale. Dincolo de toate acestea transformarea ce apare în urma intervenției terapeutice rămâne greu de evaluat, fundamental subiectivă și motiv de speculație și discordie.
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Silviu Morar
Stigmatizarea pacientului psihiatric
Moderatori: Silviu Morar
Prezentarea își dorește să analizeze în mod sistematic principalele tipuri de stigmatizare a pacienților cu afecțiuni psihice, consecințele sale, dar și posibilele măsuri profilactice menite a diminua acest fenomen indezirabil.
Pentru început sunt trecute în revistă cele trei tipuri principale de stigmatizare: cea publică (ce are la bază variate stereotipuri negative și prejudecăți asociate statutului de bolnav psihic, care conduc la acțiuni discriminatorii pe multiple planuri – loc de muncă, locuință, educație, relații micro- și macrosociale), cea individuală (auto depreciere rezultată din internalizarea prejudecăților societale de mai sus, având drept consecință o complianță terapeutică redusă și lipsa de implicare în activitățile socio-profesionale) și cea instituțională (politici de sănătate care dezavantajează în mod suplimentar pacienții psihiatrici, de exemplu prin accesibilitate redusă la instituțiile specializate în tratamentul psihiatric și subfinanțarea acestora).
Consecințele stigmatizării sunt multiplu direcționate: tratament de specialitate amânat sau chiar evitat, izolare socială, cure terapeutice cu rezultate reduse sau chiar ineficiente, discriminare.
Iată de ce este necesar să conștientizăm fenomenul și să încercăm să îl prevenim. Posibile măsuri profilactice, analizate succint la finalul prezentării, sunt: educația anti stigmă și anti discriminare, intervenții individuale țintite asupra acestor pacienți (bazate pe comunicare, empatie/înțelegere și încredere, având ca finalitate creșterea adresabilității și a complianței terapeutice), implicarea pozitivă a mass media, schimbarea politicilor de sănătate (finanțare corespunzătoare a serviciilor de sănătate psihică, legi anti discriminare, măsuri de creștere a accesibilității la tratamentul psihiatric și la psihoterapie), înființare de grupuri de suport alcătuite din pacienți cu probleme similare.
